Ce sunt și ce aș vrea să fiu

Cu-o bucurie din adânc izvorâtă
ți-am întins ca pe-un dar inima mea.
În palma ta n-aș fi crezut-o pierdută.
Dar te-ai uitat cu răceală la ea,

nu ți-a trebuit, te-ai întors și-ai plecat.
De-atunci sunt doar o umbră de viață golită:
inima să se-ntoarcă a refuzat,
în noaptea tăcerii tale e rătăcită.

Tu stai cu spatele și eu aștept,
chiar dacă știu că nu te vei întoarce.
Pașii spre tine n-am să-i mai îndrept
decât un semn spre mine de ai face.