Apa îngheţată pe buzele tale
o pot topi c-o răsuflare.
Doar lasă-mă încet să o sorb
şi s-alunec peste coapse lunare
degete înmuiate în aripi de corb.
Oftatul tău îmi mângâie plămânii,
înmiresmat de o aromă nouă.
Sunt foc ce-a ajuns în izvorul fântânii
şi valuri de catifea înmuiată în rouă
fierbinte freamătă în jurul meu
în unduiri tot mai ample, depline,
până ce nu mai eşti tu şi nu mai sunt eu.
Cuibăreşte-mă adânc în tine.