Înşelare şi răsplată

Lumina şi-a strâns aripile
şi a împietrit în sine;
o tăcere îndepărtată
ce şi-a mutat zâmbetul spre alte ţinuturi,
plictisită de ce o entuziasmase odată.
Nisipul din acest deşert e rece
şi vântul în ochi mi-l izbeşte.
Aşa cum a trecut ea de ici până acolo,
toate vor trece.
O poveste veche ce se tot repetă,
dar încă mai credem, prosteşte,
că pentru noi va fi altfel.
Ne merităm soarta,
căci timpul se rostogoleşte în cercuri
şi nu-nvăţăm nimic din el.
În final speranţa se-arată a fi
o tinichea răsunătoare
pe care-am avut ghinionul de-a o privi
pe când sclipea pentru o clipă în soare
şi am crezut că era vreun metal preţios.
Da, ne merităm întunericul
şi durerea-mplântată până la os.