ganduri imprastiate

No more opening. Does someone care? Fuck no! So what?
A little wine makes you no harm. On the contrary.
In propozitia „Un tequila-ti face bine cate zile ai” se poate inlocui tequila cu orice bautura preferata.
Cafea. Vin. Iarna. Rezulta ceva misto. Pardon, sa nu vorbim urat sau superficial sau in jargonul tinerilor fara capatai. Rezulta ceva suportabil.
Asadar, pe cine injur? Omenirea s-a destinat singura distrugerii in momentul in care a imbratisat egoismul, aceasta murdarie gretoasa care strica tot ce mai poate fi considerat bun in noi. Nu-mi voi irosi injuraturile pe altii. Numai pe propria mea prostie. Dar. Exista un dar, desigur. Chiar daca sunt proasta, ma bucur totusi ca nu sunt ca ceilalti, niste aroganti care uita ca au plecat tot de la coada sapei, sau ca cei care isi schimba sentimentele peste noapte si li se pare normal sa stea cu nasul pe sus pentru ca ar trebui sa-i intelegi tu pe ei, nu si ei pe tine, niciodata. Chiar daca suna ca fariseul. Ma bucur ca raman aceeasi, desi doare ca naiba.
Gandirea egoista. „Stiu ca sunt o javra dar ii dau inainte.” Oh, scutiti-ma! Oameni de nimic.
Cafea si greata provocata de minciuni involuntare. Cafea ca sa alunge greata. Sunt amara, la urma urmei e normal sa ma inteleg bine cu cafeaua.
Sper ca si ceilati sa inteleaga bine asta si sa nu primesc reactii ciudate datorate intelegerii dupa ureche. Stai putin, mai sper ceva? Doamne! Cata slabiciune ai mai pus in vasul asta stricat!