fără titlu
Speranţa şi încrederea mea au durat numai până seara. Din tot ce-am scris ieri un singur lucru a fost real: “nu va mai fi niciodată”. Aşa mi s-a dat foarte clar de înţeles, chiar de două ori. Şi oricât de mult mi-aş dori să mai sper, nu pot să fac pe proasta şi să nu înţeleg. Asta e. Am crezut prea mult în ce a fost şi în capacitatea mea de a reface asta.
Speranţa a murit.
Dar gata cu expunerea sentimentelor în public, ajunge.
